 |
| www.sxc.hu |
In urma cu ceva vreme, am descoperit un text care descria o imagine, imagine care mai apoi mi-a ramas in minte pentru o lunga perioada de timp.
Textul era cam asa:
"...sunt un băiat care se joacă pe malul mării şi se distrează căutând, din timp în timp, pietricele mai colorate decât de obicei sau cate o scoică roşie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în faţa mea."
Imi place teribil de mult aceasta imagine, imaginea Exploratorului care, jucandu-se, testeaza Infinitul, contempland in acelasi timp imensitatea acestuia, care se intinde in fata ochilor sai.
Copilul din textul de mai sus este nimeni altul decat Isaac Newton, omul care a revolutionat gandirea stiintifica si si stiinta fizicii in urma cu aproximativ 300 de ani.
Dupa ce am citit textul acesta, urmatoarea imagine care mi-a venit in minte a fost acea secventa din filmul „Contact” (1996, R: Robert Zemeckis) in care Dr. Eleanor Arroway (interpretata de Jodie Foster) traverseaza Universul calatorind printr-o gaura de vierme. Cei care au vazut filmul in mod cert si-o amintesc. Este acolo o adevarata revarsare de galaxii, quasari, stele, nebuloase, nori cosmici, etc, a caror vederea ii provoaca omului de stiinta stari dintre cele mai amestecate: de la surpriza si incantare, pana la o admiratie care merge pana aproape de sufocare.
Desi s-ar putea spune ca emotia personajului pare poate un pic fortata, nu este deloc asa: experimentarea infinitului, pentru o fiinta minuscula si ultra-fragila cum este omul, constituie, fara dar si poate, o experienta extrema. Si asta pentru ca, dupa cum bine stim, nu suntem proiectati pentru a cuprinde si intelege totul dintr-o privire.
De aceea, probabil ca tot ceea ce putem si trebuie sa facem este sa cautam si sa adunam mici „pietricele colorate si scoici rosii” si sa contemplam in liniste misterul imensitatii pe care nu o putem cuprinde.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu